Ștefan Cel Mare - Poemele Moldovei

Într-un sat uitat de timp, Micul prinț Ștefan – un copil Lângă Rege se-alinta. Nu simțea. Că de astăzi viața lui Va schimba tot ce-i știut. Peste veacuri Va rămâne scris în munți Despre omul Ce i-a izgonit pe turci.

Submitted by Sexy Gargoyle — Apr 24, 2025

Plecat în Reuseni Bogdan al II-lea petrecea. Nuntă mare-n sat cu lăutari. Nimeni nu se aștepta Ca în vârful zorilor Petru Aron însoțit de mercenari Cu mult foc în suflet iar s-a arătat Să-și omoare fratele – chiar pe Bogdan! Privea Ștefan Cum se luptau Simțea cum ura-n suflet îi creștea. De-acum visa Doar ziua grea În care soarta și-o va răzbuna. Sătenii înlemniți Vedeau cum Regele lupta, Din spate l-au lovit, Bogdan nu a mai rezistat. Fără gânduri că sunt frați, Aron strânge sabia-n mână. Doar o lovitură este de ajuns, Regele e mort acum. Plângea Ștefan, Acum orfan, În timp ce Sima îl salva din Iad. Gonea Ștefan, Acum fugar, Și Aron fără tihnă-l hăituia. Copil pierdut, Visa tăcut În brațele mamei – tot ce mai avea acum. Dar el știa ce va urma.

Submitted by Cyberwaste — Apr 24, 2025

Nu e simplu să alegi un drum, Viața nu îți spune ție niciodată. Poți să rătăcești fără să știi, Într-o zi să vezi cum trece viața toată. Nu lăsa vreodată fruntea-n jos, Doar prin ochii tăi aleargă zi și noapte. Cerul și pământul la un loc, Gândurile tale nu le spune-n șoapte. Oriunde-ai fi, oricine-ai fi, Nu renunța niciodată. Nu îi lăsa în calea ta, Doar tu ești tot ce contează.

Submitted by Dahmers Fridge — Apr 24, 2025

Prea multă vreme-a trecut, Sunt șase ani – tot nu pot să uit. Am lângă mine 6000 de ostași, Bravi urmași, Nu sunt lași. Tronul Moldovei trebuie să îl iau. Moartea cu moarte se spală și vreau Petru să ceară în genunchi să îl iert, În genunchi să îl iert... Astăzi e clipa ce-aștept. Clipa ce arde adânc în piept. Ori am să plec după Regele meu... Ori câștig! Ori înving! Vlad Vodă Țepeș mi-a dat oameni de-ai lui. Va curge sânge... oare sângele cui? Văd drept în zare, Doljeștiul e plin, Armata lui Aron așteaptă să vin. Cu vântul din spate, pornește asaltul, Ștefan cel Mare atacă nervos. Săbiile taie din carnea trădării, Sângele spală dureri și păcat. Armata lui Petru aleargă zdrobită. Dar nu-i destul pentru tot ce-au făcut. Nu doar o zi, ci chiar două, împletite, Ștefan îi vânează aprig, fără de somn! Și îi prinde La Orbic din nou!!! Toți ce-au luat sabia De sabie-au pierit. Doar Petru Aron În Polonia a fugit! Moldova e tot ce iubesc, Tributul către turci n-am să-l mai plătesc. Încă aștept clipa să mă răzbun. Nu acum... Nu acum...

Submitted by The Void — Apr 24, 2025

Moldova se ridică sub sabia lui Ștefan. Din jur toți îl observă să știe ce-are-n plan. Matei Corvin e gata să poarte iar război. Îl apără pe Aron – îl vrea rege înapoi! Oare Știe el Cine E tânărul rebel? Moldova nu lasă regi vânduți Să urce pe tronul Domnului. Nimeni ce poartă-n gând război Nu scapă de moarte aici la noi! Nu poți să-i stai în cale atunci când vrea ceva, Chilia e cucerită de armata lui Ștefan. Amenință Matthias, nu-i pasă nimănui. Astfel războiu-ncepe în toamna grea de-atunci! Cade Totu-n calea lui. Oameni, Sunt ai nimănui. Și arde, oraș după oraș! E sânge, în Bacău, Roman și Neamț, Ștefan este de negăsit, Din umbră are planul pregătit.

Submitted by Nargaroth — Apr 24, 2025

Ca un rău nesfârșit e armata lor Cad orașe rând pe rând fără ajutor Orașul Baia-i transformat în tabără maghiară Dar Iadul se dezlănțuie la primul ceas de seară! În negrul nopții focurile se aprind spre cer Soldații lui Matthias sunt loviți și pier Atacă moldovenii fără să îi vezi Peste 10 000 de trupuri nu se mai trezesc! Încearcă cei rămași să fugă, dar n-au cum! Isaia pârcălabul zboară ca din tun! Este pe urma lor, nici Matthias nu-i bine Are trei săgeți in trup, dar încă ține! Atâta sânge n-a văzut Moldova toată până-acum Nici Dumnezeu nu poate să privească! Atâtea lacrimi s-au uscat Pe-obrajii celor ce-au picat Uitarea este tot ce-au câștigat! La final, lucru trist, s-a adeverit Miroase a trădare, boierii au mințit! N-au trimis la război din armata lor! Pe Ștefan nu-l voiau mai departe domnitor! Și răzbunarea-i cruntă, doar moartea-i poartă preț Sunt omorâți pe loc 64 de boieri! În sfârșit l-am prins pe Aaron care au fugit de la noi din țară ca să scape! Cel care și-a ucis fratele pentru a câștiga puterea. De când aveam 14 ani visez la această zi. Pot a simți mirosul răzbunării! Îți este teamă, Petru? Cum arată sfânta moarte? Ce simți când te uiți în ochii ei? Gata! Io vreau după legea românească să-i tăiați capul! Iar pe aceștia 24, pentru că sunt boieri de rang înalt... le vom aduce mântuirea aici. Să li se taie capul! Pe ăștia 40, de rand mai mic... să îi înfigeți în țeapă! Să vadă toată lumea că, indiferent de pământuri și bani, trădarea se stinge în vârful unei țepe! Și cine vor mai întoarce armele împotriva Moldovei... tot așa vor sfârși! Și cine vor mai spera să fure tronul de dragul domniei și vor da tribut păgânilor turci... tot în țeapă-și vor găsi locul. Io, Ștefan Voievod, voi avea grijă ca de acum înainte Moldova să rămână a moldovenilor! Și, cu voia Domnului, așa va fi! Unul câte unul sunt urcați în țepi Iertare nu există, acum e prea târziu să mai ceri! Nu se vinde țara, nu se vând cei din ea Pedeapsa este mult mai cruntă decât tu ai visa! Nu mai spera, nu vei scăpa Aici se încheia azi viața ta Nu implora, nu mă ruga Ce ai făcut nu se poate schimba!

Submitted by Corpse Defiler — Feb 19, 2026

De-acum Ștefan este de neînvins, Întreaga Europă s-a convins. Doar otomanii vor să fie-a lor Moldova-ntreagă și-al ei domnitor. Polonia și Ungaria se unesc, Alături de Moldova stabilesc! Să lupte toți sub semnul crucii acum, Și nu în umbra-acelei semiluni, Ce vrea să-ntunece tot ce-i în jur, Pământul tot să îl transforme-n scrum. Și toți să-ngenuncheze lui Allah, Tot ce-am știut să zboare ca un praf. Suleiman Pașa-i hăituit acum, Uriașa lui armată e pe drum, Apele-s otrăvite, pomii arși, Sunt tot mai disperați! Deodată se oprește! Simt toți fiorul rece! Din stânga, din dreapta, Le vine năpasta. Sar valuri încinse de sânge! Dar nimeni nu-i plânge. Pământul îi strânge. La Podul Înalt este Iad. Ard – Ard în Iad! Sunt 40 000 Ce nu mai pot vorbi. În lumea întreagă Se află deodată Armata păgână e frântă! 'Cea mână rămasă De turci fug acasă, În urma lor iese fum. Ard – Ard în Iad!

Fiecare zi este tot mai grea, Turcii umiliți vor să vină iar, Chiar Mehmed e-acum drac în fruntea lor, Are după el Iadul ajutor. Pân-acum, așa nu s-a văzut, Mii de steaguri doar moartea o vestesc! Acum ori niciodată, La luptă vom pleca. În suflet e Moldova, Nicicând n-o vom lăsa! Când soarele-i pe cer, Ștefan face-un semn. Atacă pe Mehmed, păgânii nu pricep. Atrași în Valea Albă, focuri îi doboară. Dezorganizați, cu tunu-s spulberați! Albă e valea și numele și-a luat De la albul oaselor ce-au decorat. Acum ori niciodată, La luptă vom pleca. În suflet e Moldova, Nicicând n-o vom lăsa!

Submitted by Corpse Grinder — Apr 24, 2025

Dispare! Încrederea în cei din jur iarăși moare. Nu mai vreau să-aud nimic! Doare! Când cei din jur vor doar să te doboare. Nu mai vreau să știu nimic! Regele polon Mă vrea iarăși jos de pe tron. Însă nu-i va fi ușor. Eu sunt gata de război. Albert a trădat! Mi-a promis că toți vom lupta! Contra-celor turci ce vor Să ne vadă servitori! Apare! Armata Poloniei se vede atât de mare! Vor Moldova pentru ei! Regele polon Mă vrea iarăși jos de pe tron! Însă nu-i va fi ușor! Eu sunt gata de război. Albert a trădat! Mi-a promis că toți vom lupta. Contra-celor turci Contra celor mulți! Patru luni ne-au asediat, Fără niciun rezultat! E rândul, Rândul meu să îi zdrobesc acum pe toți! Azi i-am prins, Soldați se-ncovoaie, Cad copaci, Și sulițe – ploaie. Chiar Bogdan Conduce asaltul, Fiul lui Ștefan E-n fruntea armatei de zei! În luptă Bogdan e lovit chiar în ochi cu o lance, Asta nu îl ține-n loc. Cu ochiul Întins pe obraz, el îi arde ca focul! Polonezii-s îngroziți! Moldova a scăpat. Pentr-o vreme pot să mai stau, Simt c-am obosit prea rău, Zeci de ani luptând mereu. Simt toți anii mei, Se agață de pașii grei. Am făcut tot ce-am putut Pe pământul nostru sfânt! Cât va mai dura? Oare cât vom mai suporta? Până când va fi? Până când va fi tot așa?

Submitted by Finntroll — Apr 24, 2025

„Io, Ștefan voievod, a domnit în țara Moldovei 47 de ani și trei luni și s-a mutat la lăcașul cel veșnic în anul 7012, în luna iulie, ziua a doua, marți, în ceasul al patrulea din zi.” Timpu-n loc s-a oprit deodată, Ștefan știe clipa ce-a venit, Cu privirea spune blând că pleacă, Toți din jur au încremenit! Dar glasul lui, al Domnului, Duce mai departe Îndemn curat, neîntinat! Moldova nu se-mparte! O țară-ntreagă s-a adunat la Putna Să-și plângă Regele ce a plecat. Atâta jale n-a știut Moldova De când Dumnezeu i-a botezat. Sfinții nu mor niciodată, Ne privesc mereu zâmbind! Da! glasul lui, al Domnului, Duce mai departe Îndemn curat, neîntinat! Moldova nu se-mparte!

Submitted by Celtic Frost — Apr 24, 2025