Vîrstele pămîntului

Plînge pămîntu sub mine, Și eu plîng deasupra-i Pe cărare necălcată, Pe rouă nescuturată, Pămîntu s-a cutremurat, Apele s-au tulburat, Munții cu dealurile, Pădurile cu umbrele Și văile cu luncile. Luna fața și-a schimbat, Soarele s-a întunecat. Mugure crescut în rouă, Desfă-te morminte,-n două Mînce-te Pămîntu! Arde-te-ar focu! Înghiți-te-ar locu!

Submitted by MetalElf — Apr 26, 2025

Sub cerul tradiției primordiale, Din cetatea Carpaților Sub axul boreal, În țara Geților Indefinitul domnește în stăpîn, Pîn la porțile Daciei. Din nedistinsul polar primordial, cobor Planurile posibilității universale Într-al Marii Negre prund Sus îmi ard și jos îmi pică, Picătura ce pică Face luna tocmai plină... Țipă sus pe soare Sus pe soare cînd răsare Muntele OM și Omul Munte, Buricul Pămîntului și Osia Lumii Cerul, Căliman și Caraiman Munte și OM, și OM precum munte, El e Regele lumii Sub ghețurile hiperboreene Negru, pămîntul Daciei se-ncheagă Din cîmpiile niciodată fără zăpadă Se nasc pămînturi sacre ale nemuririi Prin porțile de fier polare Străvede polul spiritual al lumii, Din munții Rifei.

Submitted by VladTheImpaler666 — Apr 26, 2025

Ma intorc in propria umbra!

Submitted by Infernal Flame — Apr 26, 2025

A fost, cînd nu era, și cînd era nu a mai fost Cînd cerul și pămîntul se-ntîlneau, Omul atingea cerul cu mîna Și stele-i cădeau în poală Poarta făpturilor, din miez de soare, să coboare Prin rac să intre-n felul firii omenești Și poarta cerului, din miez de ger Prin corn să se ridice-n firea vidului neant Din trecut ce nu mai e, Și viitor ce nu e încă, În nod vital, prezentul veșnic, Ochiul ascuns întoarce Și ia în stăpînire timpul întreit Roua celestă deșteaptă Simțul eternității în grota inimii, Și ce-a de-a șaptea rază Trezește ochiul cosmic Înșiră-n șir, și oprește cu oprire Înșiră-n șir, și oprește cu oprire Din trecut ce nu mai e, Și viitor ce nu e încă, În nod vital, prezentul veșnic, Ochiul ascuns întoarce Și ia în stăpînire timpul întreit Stăpîn al Regimului Vegetal Rege peste Regnul Animal Domn în Tărîmul Mineral Între foc, pămînt, apă și aer. Adună ce e împrăștiat, Găsește vorba împietrită, Pînă vei muri și vei învia Slăvit, iubit și puternic În cele trei lumi.

Submitted by Dahmers Fridge — Apr 26, 2025

Sub umbra Parîngilor În straja timpului Trecătoarea lupului, Loc dosit, de nevăzut Lac de rouă suflețit Sus în vîrful munților Pe creștetul pietrelor La porțile zînelor Din plaiul Năculelor, În crugu pamîntului Din adîncu muntelui Unde văzul lasă urmă Ș-amintirea gîndul curmă Porți de piatră se închid Bolți de spirit se deschid Și te nalță, suflătoare Sfidătoare 'nălțătoare Din crugu pămîntului Și din 'naltul cerului Din adîncul timpului Și din miezul hăului Roua rourește, vorba despletește Vorbă uitată, din vechi timp purtată Roua rourește, vorba despletește Vorbă purtată, din vechi timp uitată Sus în munte plînge rouă Jos pămîntu cade-n două Și rămîne prăbușit Și de spirit dezgolit Vuietul adîncului Înzvîcnirea simțului Pin' pămîntul iar se 'ncinge, Se încinge și se stinge Urma timpului căzută Nevăzută și pierdută Urma locului uitată Spaima timpului vărsată Iar cînd arde un foc 'n zare, Taina veșnica s-aprinde Se încinge, se prelinge, Lasă sol să se perinde Pe pămîntul dezvelit Și de șoapte dezgolit Din afundul timpului Spiritul adîncului Roua rourește, spaimă despletește Spaimă purtată, din vechi timp uitată Roua rourește, spaimă despletește Spaimă uitată, din vechi timp purtată Roua rourește, taină despletește Taină uitată, din vechi timp purtată Roua rourește, taină despletește Taină purtată, din vechi timp uitată

Submitted by SerpentEve — Apr 26, 2025

Văzduhul de deasupra se umple de un vânt neașteptat Între cer și apă Umbrele amurgului sosesc din depărtare În locul unde timpul devine spațiu Pe crestele cenușii ale fagilor Împărăția sălbăticiunilor e plină de frică și de tăcere Pământu-i ca cremenea Tata munților, Călimanu' Se suie pîn la nouri Pe-o gură de Alb Pîrău În afar dă lume vie Să-ncureze, să vîneze O biată lighioaie Dă prin codrii cei pustii O vinit la moartea ii... Soare ce lucește-n ochi și se răsfrînge-n suflet O înmărmurire de pământ Desface-o poarta a cerului Către tărâmuri ale spiritului Cască-o gura a-ntunericului Înspre pămînturi d-ale trupului Un tremur, o chemare, un sunet nou se deșteptă în munte Un glas de corn se strecură după un val de umbră. Era amurgul

Submitted by Infernal Flame — Apr 26, 2025

This track is instrumental.

Is this song not instrumental?

Cînd zorile se varsă În față-mi se întinde zarea Un fir de cer văzduhul Un soi de nor mie starea Soarele-i spin, spinu-i destin Sădesc un pom, din ram de soare roditoare Soare sur mă luminează Soare sec mă îngălbenește Lume nelumită, de dor pustiită Nor de dor în om de pom Cer mister, mister din ochi de cer Ce prin pământ se cern Văile și apele, munții și pădurile Mister de-adînc de cer Din cer, trei rădăcini răsar din nori, coboară Și în pămînt, trei crengi se-mpămîntenesc Și atunci… ce-a fost Din cer mândru, lucios Om mare, vânjos Arbore întors, pe dos Din firul luminii prins-a rădăcină Om și arbore ales, pe-o cădere lină Semne, tălmăciri, s-aprind de înțeles Foc de rouă, fulger din spini Cu limbă de moarte Pe-o culme de nor Înarborat mă-ntorc Și Om și Pom

Submitted by Finntroll — Apr 26, 2025

Roua n-mărmurește N-uimirea ce se zărește De după miez de cer De după adînc de lume Copacii drumul umbrele întind Agață cărarea, cea fără de-ntoarcere Și-napoi cufundă miezul pădurii Cerul senin se-nclină Se-nchină, pămîntul cînd răsare Se-ncovoaie Dureros spiritul se-nchide Al timpului făgaș se scurge Pe stînca veșniciei Unde ochi nu vede Și minte nu pătrunde Îndoit, și astfel întreg Strîmb, și astfel drept Gol, și astfel plin Umbra ca să treacă Prin rouă și ceață Sensul se dezgheață Făptuind nefăptuirea Împlinitul prin nefăptuire se-mplinește

Submitted by NecroLord — Apr 26, 2025

No lyrics have been submitted for this track yet.