’n crugu bradului

Poartă-a vîntului încet deschide, aspru șuier ‘ncet purcede Iarnă încuiată, codru înverzit. Alb șî negru să-mpletește, timpu tainic dăspletește Picătura pică, piatra se dăspică, Hora se-nvîrtește, apa dăspletește, ghiața închegată, Dă vechi timp purtată, dîn miăz munte dă piatră; Sămn că timpu se pornește. Dălasine. Șî p’ ales făgaș. La-ndăsitu codrilor, în glasu vînturilor, Șî-n umbra pietrii, chip sfrîntat, ‘n munte, ‘n ‘nalt Ceahlău Ce dîn gheață înghețată, luă forma ce-i fu dată. Veșnic! Chipăruș: prin pară șî foc, vijelios... joc; Ca prin foc să arză, dîncolo să treacă, prin jar șî cenușă Sus pe calea cea apusă, ce-a alesului făgaș. Frați blajini, rohmani! Dîn aievea fiind, dă după apa Sîmbetii, După brazda lu Novac, Dîn scorbu pămîntului, cel dîn naltu muntelui, Muntelui căruntului, ș-al bradului, Bradului, viteazului. La vîrfșori dă munte, la brădui mărunți, la stîna bătrînă, Unde iarba crește, dă-n patru se-mpletește, Cerbu runcului, fiara cîmpului, ș-a pămîntului, agale-n plai coboară... Toți copaci în calea sa, crengile-ș pleca Coarnele-i mărgăritare ș-împunzătoare Lăgănat purtat, spre cel tainic loc, făgaș. Cum urzica se nuntește, se-nuntește ș-nflorește, Dîn întins cuprins dă lume, scaun dă lege se adună Vorba să o spună, răspicat șî pentru tăți. Legea bîtii șî cea fricii. Drept! Pieptu ursului brăzdat, Dă Focu Viu, dă după Strîmba Oilor În mijlocu poienilor, șî-n mijlocu pădurilor, Flacăra-i răsfrînge, șî dîn foc șî sînge Mugur verde dă brad, îmbucat, însîngerat... ș-ntrupat... dăscătușat. D-aci, încotro... dîncolo... Făgaș! ====English translation=== Open gates of wind, a whistle slowly crawling in Locked winter, greened forests. Black and white are blending secretly untwining time The drop falls, splitting the rock, The round dance starts to circle untwining waters; the strong ice Which has long traveled, from the rocky mountain’s heart; A sign: the beginning of time. By itself. On the chosen path. At the forest’s heart, in the wind’s whispering, In the rock’s shadow… a sculptured face on the heights of Ceahlău Mountain Which, from icy ice, took the shape it had been given. Forever! Pepper: through flames and fire, stormy… game; Burned in fire, through embers and ashes, crossing beyond Upwards on a faded path – that of the chosen path. Kind-hearted brothers, Rohmani! Coming from the real, from beyond Apa Sîmbetii, Beyond Novac’s furrow, From the heart of the Earth, in the mountains high, The grayish mountains, and of the Fir tree, Fir tree: the brave! In the mountains high, through the small firs, at the old sheepfold Where the grass grows, interweaving four by four, Stag of the defrosted realm, beast of the fields and of the Earth, slowly descending… The trees in his way they all bend their branches His goading antlers like pearls Swinging gait… towards the secret place – the path. Stinging nettle sprouting, and blooming, From the vastness of the world a law is taking shape To utter the word, bluntly, and for all. Law of the club and of the fear. True! Furrowed bear chest, By the living fire, from beyond Strîmba Oilor At the heart of the clearings, at the heart of the woods, Its flame throws back, and from fire and blood Green Fir’s bud, gobbled up, stained with blood… embodied… unchained. From here, to where… beyond… The path!

Submitted by Morgoth — Apr 26, 2025

Către șipotu dă piatră, dîn pădurea deasă, deasă șî întunecoasă Plecă dimineață, pă rouă, pă ceață, pă rouă nepăscută, Cu roua-n picioare, cu ceața-n spinare. Opșpe suliți pîn-n apus. Sus la naltu cerului, la razele soarelui, ‘n revărsatu zorilor La greu coborîș, verde aluniș, galbăn păltiniș. Foaie dă mugur dă stînjen eu îs baci aci la munte. Cînd răsare mîndru soare ies cu turma pe răzoare, Cînd răsare mîndra lună zic, codrului noapte bună, Șî mă leagănă frunza, șî m-adoarme lin doina, Șî mă leagănă gîndu, șî m-adoarme fluieru. Mîndra mătrăgună, iarb-a pădurii, floarea pădurii, lasă-mă să te culeg, Sub claru lunii, ‘n mijlocu pădurii, dîn grădina Dînselor La mijloc dă noapte deasă, luna singură dăscoasă, vraja sigură să iasă. Stăpînele ale vîntului, Dușmanele ale pămîntului Stați în urma mea, calea dă mi-i da, vraja dă la sine se făcea. Pe nalt vîrf dă măgură, ceață șî negură Dă jos, jos dîn vale, pînă hăt... în zare... Șî dîn munte-n munte, șî dîn plai în plai, pînă-n piatră-n piatră, [Munții cu rîșii, codrii cu urșii, măgurile cu fiarele, bîtcele cu ciutele Stîncile cu vulpile, dumbrăvi cu izvoarele, tăți adînc priveau... șî se minunau.] În vînturi șî-n volburi, dîn vînturi aruncat, șî trimes, în puțu cu jgheab Să măsoare pămîntu, pămîntu cu umbletu, șî ceru cu cugetu. Șî pre calea rătăciților, înspre Ursu Mare... ’n Țara dă Sus. Ceru megieș, sfătoșenia grăiește. [Codru se cutremura, ulmi șî brazi se clătina, fagi șî paltini se pleca, Fruntea dă i-o răcorea, mîna dă i-o săruta șî cu freamăt dă-l plîngea.] Să măsoare pămîntu, pămîntu cu umbletu, șî ceru cu fulgeru. În crîngu cerului, dîn sorbu pămîntului. Zău! P-un drum în dăsiș, la vechi aluniș La picior dă munte, pe dealuri mărunte, Prin plaiuri tăcute, dă vînturi bătute, Noaptea-n codrii mă apucă, codrilor le sunt nălucă Năluca purtată, dîn vechi vremi uitată. Verde mugur brad dă munte, pe dealuri mărunte, Cu plaiuri tăcute, dă vînturi suflate șî dă ploi udate, Nedei șî sîntilii, iată, între munți șî deal, glas năvalnic greu răsună, dîn văzduh. Pretutindeni ‘ncet se adună, la foc; dă sub clar dă lună! Horă aprigă se încinge, munților îi ție chinge, Se unesc, șî-n țara asta, cea dă dîncolo o trec, Tîrg dă dat. Dă dînd dai, muntelui pe loc te tai. Îi-ești! ===English translation=== Towards the rocky spring, in the thick forest, thick and dark He left at dawn… dew and fog… not grazed yet, Dew on the feet, fog on the meat. Eighteen hours till sunset. Up in the sky, beams of the sun, daybreak A steep descent… the hazel wood’s green, the sycamore grove’s yellow. Green is the Iris’s bud… shepherd am I, here, in the mountains. When the sun rises I take my flock on the balks When the Moon rises I tell the woods good night And the leaf is swinging me, and the Doina’s soothing me, And the thought is swinging me, and the pipe is soothing me. Fairy Belladonna, grass of the woods, flower of the woods, let me pick you up In moonlight, in the middle of the forest, in their garden In the depth of a thick night, the lonely moon unstitches to let the spell take place. Masters of the wind, Earth’s enemies Stay behind me, show me my way; make the spell take shape, all by itself. On the high top hill, fog and darkness (Negură) From deep down the valley, till far in the distance. From mountain to mountain, from realm to realm, from stone to stone [Mountains’ lynx, forests’ bears, beasts of the hills Foxes of the rocks, springs of the groves, all of them were gazing and wondering.] From within winds and whirlwinds thrown away towards the stars To measure the Earth with his steps and the sky with his thought. On a path of the lost, towards Ursu Mare… up the upper world. The near sky speaks the secret wisdom. [Woods were quaking, Firs and Elms were shaking, beeches and sycamores were bending, Cooling his forehead, kissing his hand, weeping upon him with their sigh.] His steps measure the Earth, his lightning the sky. In the skies’ grove… heart of the Earth. Indeed! On a path through the thicket… at the old hazel wood At the foot of a mountain, on the lowest hills, Through silent fields blown by winds, Caught by night in the woods – I am their long-forgotten apparition. Green Fir’s bud up in the mountains, on the lowest hills, On silent fields blown by winds, and by rains, Behold, between the mountains and the hills, a mighty voice is echoing from above. From everywhere they gather round the fire, in moonlight! Round dance begins, it holds the mountains, They become one, and bring the other land into this one, A trade! By giving thou give, you’re mountain’s own: you’re being it!

Submitted by Pestilence — Apr 26, 2025

Colo-n jos către apus, soare nu-i pe cer în sus; Ci e nor ș-ntunecime, unde munții varsă foc, În ogașu dîn adînc, dă fiară rău păzit, Dă nălucă, umbră... ocolit. Nătotu, cel dîn tăt făcut! Vară-ncuiată, n-codru dăsfrunzit. Vîlva pădurii, glasu zmeilor, flacără tună, După cer ascuns dă lună; plină lună. Șî pe șuieru vîntului, dîn fundu pămîntului Șura Boghii cînd răcnește, tăt Apusu cotropește, Vîrfu Retezat dă munte în cea parte jăr aruncă, Lumea-ntreagă o vrăjește, spiritu cum năvălește. Colo între Alb șî Negru Criș, Codru Muma se înalță, Vajnice mioarele hălăduiesc-l, peste văi dă munți măieștri, Măgura cea Vînătă, într-o clipă-o bîntură. Șî cînd baciu încet s-hodînește, între brazi, cărări șî pajuri, Barba-n boată ș-o proptește, oile îi sînt prin preajmă, în Barsa Cohanului. Tăt pămînt dă sub cutremură, tulburi izbucuri împrejur țîșnesc, În adînc, în vajnice palate, apa năvalnic răzbate, modelînd pămînt șî piatră. Sînge d-al naturii-ntrupat. Sus pe Cerna-n sus, prîn munții cărunți, Prîn brazii mărunți, prin fagii dă munți, S-aud brazii suspinînd șî fagii murmurînd Cînd vînează munții. Munții, Bucegii! Brațu-i buzdugan, mintea arunjan. Vîntu îl hrănea, apa-l îmbrăca, focu îl păzea, dă pămînt ferea. Șî la moartea-i, cădea-va o stea, Un brad răsărea, drept dîn fruntea-i, înălța. În pădurea bradului, bradului viteazului, Brad mă-nălța, purta, Dă tăt mă dăscătușa, d-astă lumea. Șî brad să fie! D-aci în vecinicie! Negură-nchegată șî dăscătușată, dă dîncolo lin purtată, așezată... Dă pă bradu codrilor, dîn sus vîrfu munților La stîna dă sub piatră deasă, cu poiana-ntunecoasă Unde izvora ‘neghețată Năruja cea blăstămată, între nalte drepte stînci Pă loc magic înconjoară, noaptea ce lin coboară... ====English translation=== Down there, towards dusk, not a trace of Sun. Only clouds and darkness, where the mountains pour out fires On a path in the deep, guarded by the evil beast By the apparition… shadow… avoided. Nătotu, he who is made of everything! Locked summer, leafless woods! The forest’s stir, the dragons’ voice thunder flames, A sky hidden behind the Moon – full Moon. And the whistle of the wind from the bottom of the Earth… Șura Boghii yells, it invades the western world. The mountain Retezat throwing embers that way Charming the world. The spirit rushes in. Between the black and white Criș, Codru Muma stands tall Brave sheep are rambling through valleys of majestic mountains, The darkened Măgura’s crossed instantly. And as the shepherd rests among firs and paths and griffins, His chin on his club, sheep all around him, in Barsa Cohanului. All below the Earth are shaking, muddy streams are gushing out, Deep down there, in majestic castles, water cuts its way, shaping Earth and stone. Nature’s blood embodied. Upstream, on the Cerna River, through grayish mountains, Small Firs and the mountains’ beech, Hear the Firs sighing and the beeches whispering When he goes hunting the mountains! The mountains Bucegii! The arm’s like a mace, the mind acumen. Wind is feeding him, water’s dressing him, Fire’s guarding him, sheltering him from the Earth. And as he dies, a star falls, Fir tree springs from his forehead. In the Fir tree’s forest, Fir tree the brave, A Fir’s raising me, carrying me, Unchaining me from this world. And a Fir tree be it! From here... to eternity! Darkness knit together, now unchained, from beyond in silence brought, and settled… From the forest’s Fir tree, from the mountains high To the sheepfold where the crag is thick and the glade is dark Where the cursed, icy Năruja gushed out, among high precipices Magic encircling, night settles in…

Submitted by VladTheImpaler666 — Apr 26, 2025

În pădure urlă lupii, ger năpraznic se pornește Tăt în cale înlemnește, împietrește șî topește. Colo sus la nalt dă munte, neaua-i d-un genunche, Vîntu cînd a bate, prin oi o răzbate. Drept viteaz, sub nămete-m sta, baci bătrîn îmi asculta Dăspre tăt șî toate, înțelept îl învăța, Cîinele șî fluieru alungă-ncet doru, dor dă tăt șî toate Al de-a lumii date. D-afară crivățu mugește, neaua cum cernește Întunericu pătrunde, neagră noapte înconjoară tăt. Gădîneț încet își mișcă gîtu... Șî dodată... se pornește! Haita lupului, chiar dîn Lupărie! Ceru înghețat și negru, dă îndată-l trece. Buturugă, rugă; șî buștean. Fă dă luminează, Lemnu strîmb ce foc-l îndreaptă, Cu-a ta putere, șî înțelepciune, dă mă dumirește. Jos pe deal dă vale, ‘naltă vale, Unde cercu-nconjoară, ‘nconjoară șî dăsparte Ce-i d-afară, dă ce-I. Îi! D-al lupului. Șî bradului! ===English Translation=== Wolves are howling in the winds, a sudden frost Freezing, hardening and melting everything in its way. Up there, in the mountains high, As winds start to blow, passing through the sheep. A true brave, sits under the snow drift, listening to the old shepherd words Telling about all things, wisely teaching him. The hound and the shepherd’s flute throw away the longing For worldly needs. Icy north wind roaring outside, sifting the snow Darkness’s crawling in, a black night encloses all. Slowly the wolf’s shaking its neck... and then, suddenly moves! The wolf’s pack, deep from the wolf’s stars Crossing instantly black and frosty sky. Stump, and you, log, I’m asking you: shed the light upon me Crooked wood straightened through fire, Enlighten me with all your power and knowledge. Down the hill into the valley, a high valley, Where the circle circles, circles and severs That which outside from that which Is. It Is! Wolf’s! And Fir’s!

Submitted by Dahmers Fridge — Apr 26, 2025