Har
Vă chem, Vă îndemn. Să dezlegați blestem, Blestem de neam Etern! Pentru cei ce sălășluiesc în umbră, Pentru cei ce nu vor să se-ascundă. Pentru ce ce-n cerc închis preumblă Și nu mal văd luminia cea din urmă. Pentru toți ce vor ca să răzbată, Pentru toți ce ne vor să se-abată. Pentru voi ce-n abis săriți Ca să renașteți reîintegiți! Adeverește-mi, Soare! Siguripsită cale! Către ceruri văznesit! Reînveșmântat, primenit! Vă chem, Vă îndemn. Să dezlegați blestem, Blestem de neam Etern! Voi, făuritori ce trei zări adună, Ce a fost și este, cu tot ce va să vină. Făuritori pășesc pe nori, făuritori... Șolomonari se înalță-n zbor, făuritori... Într-o clipă de-ați ferecat Tot ces-a plăsmuit vreodat’, Cu ultimul cuvănt ce-a fost rostit O lume nouă ați săvârșit. Adeverește-mi, Soare! Siguripsită cale! Către ceruri văznesit! Reînveșmântat, primenit! Pentru cei ce sălășluiesc în umbră, Pentru cei ce nu vor să se-ascundă. Pentru ce ce-n cerc închis preumblă Și nu mal văd luminia cea din urmă. Pentru toți ce vor ca să răzbată, Pentru toți ce ne vor să se-abată. Pentru voi ce-n abis săriți Ca să renașteți reîintegiți!
Submitted by VladTheImpaler666 — Apr 26, 2025
Om bhur bhuba swaha, Tat savitur bareniyang, Bhargo devasya dhi mahi, Dhiyo yono prachodayat. Mergi, mergi și iarăși mergi, Să nu te alături de pribegi! Mergi, mergi și iarăși mergi, Calea-n viață să mi-o dezlegi! Îngăduințe și făgăduințe, Scăpări în trăiri, ce atrag ființe, Gânduri și simțiri ce mișcă umbre, Dorințe ce ascund multe tâlcuri sumbre. De-ai pășit în cerc, Nu-i cale de dezleg. Pe vecie osândit, Decantat, învârtejit. Cu nici o vrajă fermecat... De nici o vrajă subjugat... Nici o făcătură să nu îți înfășoare, Al tău nume și-nfățișare, Nici o făptură iscoditoare, Să n-așeze descântare. Într-un semn de ascultare, Pentru-a firii vindecare, Cu-acest cânt îngânat, De orice vrajă am descântat. Ai grijă pe unde mergi, În lumea ‘alaltă sunt pribegi! Mergi, mergi și iarăși mergi, Calea-n viață să mi-o dezlegi! Mergi, mergi și iarăși mergi, Nu te-alături de pribegi! Ai grijă pe unde mergi, În lumea ‘alaltă sunt pribegi! Mergi, mergi și iarăși mergi, Ai grijă! Îngăduințe și făgăduințe, Scăpări în trăiri, ce atrag ființe, Gânduri și simțiri ce mișcă umbre, Dorințe ce ascund multe tâlcuri sumbre. De-ai pășit în cerc, Nu-i cale de dezleg. Pe vecie osândit, Decantat, învârtejit. Am să merg să mă deștept, Calea sorții s-o îndrept, Să-mi întorc norocul și sorocul, Iar pe draci să-i arză focul. Să mă îndrept spre cine sunt, De sunt bun, de sunt nebun, Tihnă-n mine să găsesc, Să învăț să mă prețuiesc. Să împart ce-am cunoscut, De-a fost ușor, de a durat, Sufiete să-mbogățească, Iar la greu să se unească. Iar sfârșitul când îmi vine, Știu c-am făcut lumii-un bine, O picătură lângă o mie În ulciorul cu apă vie. A fost odată ca-n povești...
Submitted by Warbringer — Apr 26, 2025
Din nimic născocit, închipuit, Himeric, Nicicând n-a dăinuit! Din nefăcut, năzărit, Decăzut, afurisit, Nimic însuflețit n-a zămislit. Și-a înșelat și-a smintit, Neadevărat, descântat, Prefăcut a amăgit! Nu-s însemnat cu neam pătat, Desfrânat, desfătat, Neatins cu-al tău păcat. Și-am să mă-nchin, stăruind să devin Și-am să mă-nchin, să devin mai senin Și-am să mă-nchin, să răzbat să nu m-abat Și-am să mă-nchin, să renasc înveșmântat. Și-am să mă-nchin Cu gând senin și devin, Împrejmuit mi-adie duhul. Ne-nstrăinat mă-nlocuisesc, mănvrednicesc. Pe calea magilor stăruind pășesc. Am să vin tot la voi, C-am să m-ofer făra să cer. Apropiat am să îndrum, Primește ca bun, îngăduie-mi să spun. Și-am să mă-nchin Cu gând senin și devin, Împrejmuit mi-adie duhul. Ne-nstrăinat mă-nlocuisesc, mănvrednicesc. Pe calea magilor stăruind pășesc. Am să vin viu! Tot la voi, că știu, C-am să m-ofer făra să cer. Apropiat am să îndrum, Primește ca bun, îngăduie-mi să- ți spun.
Submitted by NecroGod — Apr 26, 2025
A-prins că pentru-o clipă, Cu coada ochiului am zărit, Ce fără sfârșit se-ntinde, Spre urzitor a-sfințit. Nemărginit se-ntinde, Când mijlocu-mi se-ncinge, Într-un mănunchi de bice, În vaste lumi se prinde. Vrăjitori! Visători! Vizionari! Flăcărari! Noii luptători: vrăjitori! Împărțiți la doi: pândari și visători! Pun scat în patru zări: nemuritori! Să odrăslească-n soi: șolomonari! Cu fața către nord, Întâmpinat de-un orb, Ce-a numit nespus și-ușor Mai mult decât aș putea să sorb. Și-n minte mi-a grăit, Blând și chibzuit Și sfatu-i înțelept, De-l simțești în piept. Noii luptători: vrăjitori! Împărțiți la doi: pândari și visători! Pun scat în patru zări: nemuritori! Să odrăslească-n soi: flăcărari! Cel ce ostenit clădește, Negreșit găsește. Iar cel ce se tânguiește, Doar se amăgește. Cu fața către nord, Spre stânga mă întorc, Să mă aflu-n două părți, Neștiutul să-l trec în hărți. Noii luptători: vrăjitori! Împărțiți la doi: pândari și visători! Tot ce-i tainic și strain Să-mi tihnească pe deplin. Pun scat în patru zări: șolomonari! Să odrăslească-n soi: nemuritori! Am pecetluit în țel, Înlănțuind gând cu gând, Făr’ de cusur, desăvărșit în fel, M-am risipit în vânt. Înverșunat țin viu în minte, Să isprăvesc prin fapte simple, O viață dusă-n tăinicie, Ce schimbă omul pe vecie. Încredințez ce-am săvârșit, Sa fiu golit pân’ la sfârșit, Să nu duc nimic cu mine, Să las tot ce îmi aparține, Că-i eșec sau biruință, Orice jind sau năzuință, Fie ea întru credință, Sau cea mai împlinită ființă. Către nord mă cheamă drumul! Cu învoielile încheiate, Cu trecutul pe-mpăcate, Către nord mă cheamă drumul, Căci de lume se-alege fumul. Către nord mă cheamă drumul!
Submitted by SerpentEve — Apr 26, 2025
Lume ascunsă Lasă-te pătrunsă Descătușează-mă! Risipește-te! Duh treclet, Te vrășuiesc, Iar pe mine Mă vrăciuiesc. Duhule făr’ de cusur, Păstrează-mi sufletul vergur. Sunt asemeni șarpelui Ce-și mușcă singur coada. Năzuiesc din cerc să ies, Să-mi las în urmă soarta. Iar viața-n jar de chihlimbar Crapă din clipă în clipă, Sub lovituri ce nu slăbesc Strânsoarea ce despică. Duh Întemeietor! Ia ‘cest trădămănt, îngroapă-l în pământ. Cer îndrumare Făuritoare, Să ridice vălul, să văd iar adevărul. Dă-mi drumul! Risipește-te!
Submitted by Lake of Tears — Apr 26, 2025
Blăstăm rea-voința Ce-l face pe om neom, Blăstăm neputința Ce-nlănțuiește ființa Și mai blăstăm Pe omul ferecat în somn, Prins în cerc de necuprins. Înfrunt chemarea care Stârnește năpustul în om, Înfrunt povelenia surdă Ce răsucește mintea, Șirag pângărit, acum tămăduind! Suflet de om închin, Ridicat la neam curat, Din obârșie întemeiat, Întrupat hialin. Din inimă să-și împartă plinul, Cu mintea să-și oprească timpul, Iar lumea să-i cânte ritmul. Și când liniștea golește Ce de-o viață într-una gonește, Am plecat la despletit sorocul Ca să îmi re-ntâlnesc norocul. Timp de-o clipă Ce-aprinde-n loc ființa, Natura soarbe omul Și-și țese-n tihnă firea. Și când vântul mi-a șoptit, Că vremea mi-a venit, Să mă-ntind la infinit, În duhul nesfârșit. Blăstăm rea-voința Ce-l face pe om neom, Blăstăm neputința Ce-nlănțuiește ființa Și mai blăstăm Pe omul ferecat în somn, Prins în cerc de necuprins. Înfrunt chemarea care Stârnește năpustul în om, Înfrunt povelenia surdă Ce răsucește mintea, Șirag pângărit, acum tămăduind!
Submitted by The Void — Apr 26, 2025
This track is instrumental.
A-prins că pentru-o clipă Cu coada ochiului am zărit Ce fără sfârșit se-ntinde Spre urzitor a-sfințit Nemărginit se-ntinde Când mijlocu-mi se-ncinge Într-un mănunchi de bice În vaste lumi se prinde Vrăjitori! Visători! Vizionari! Flăcărari! Noii luptători: vrăjitori! Împărțiți la doi: pândari și visători! Pun scat în patru zări: nemuritori! Să odrăslească-n soi: șolomonari! Cu fața către nord Întâmpinat de-un orb Ce-a numit nespus și-ușor Mai mult decât aș putea să sorb Și-n minte mi-a grăit Blând și chibzuit Și sfatu-i înțelept De-l simțești în piept Noii luptători: vrăjitori! Împărțiți la doi: pândari și visători! Pun scat în patru zări: nemuritori! Să odrăslească-n soi: flăcărari! Cel ce ostenit clădește Negreșit găsește Iar cel ce sе tânguiește Doar se amăgеște Cu fața către nord Spre stânga mă întorc Să mă aflu-n două părți Neștiutul să-l trec în hărți Noii luptători: vrăjitori! Împărțiți la doi: pândari și visători! Tot ce-i tainic și strain Să-mi tihnească pe deplin Pun scat în patru zări: șolomonari! Să odrăslească-n soi: nemuritori! Am pecetluit în țel Înlănțuind gând cu gând Făr’ de cusur, desăvărșit în fel M-am risipit în vânt Înverșunat țin viu în minte Să isprăvesc prin fapte simple O viață dusă-n tăinicie Ce schimbă omul pe vecie Încredințez ce-am săvârșit Sa fiu golit pân’ la sfârșit Să nu duc nimic cu mine Să las tot ce îmi aparține Că-i eșec sau biruință Orice jind sau năzuință Fie ea întru credință Sau cea mai împlinită ființă Către nord mă cheamă drumul! Cu învoielile încheiate Cu trecutul pe-mpăcate Către nord mă cheamă drumul Căci de lume se-alege fumul Către nord mă cheamă drumul
Submitted by NecroGod — Mar 26, 2026
A-prins că pentru-o clipă Cu coada ochiului am zărit Ce fără sfârșit se-ntinde Spre urzitor a-sfințit Nemărginit se-ntinde Când mijlocu-mi se-ncinge Într-un mănunchi de bice În vaste lumi se prinde Vrăjitori! Visători! Vizionari! Flăcărari! Noii luptători: vrăjitori! Împărțiți la doi: pândari și visători! Pun scat în patru zări: nemuritori! Să odrăslească-n soi: șolomonari! Cu fața către nord Întâmpinat de-un orb Ce-a numit nespus și-ușor Mai mult decât aș putea să sorb Și-n minte mi-a grăit Blând și chibzuit Și sfatu-i înțelept De-l simțești în piept Noii luptători: vrăjitori! Împărțiți la doi: pândari și visători! Pun scat în patru zări: nemuritori! Să odrăslească-n soi: flăcărari! Cel ce ostenit clădește Negreșit găsește Iar cel ce sе tânguiește Doar se amăgеște Cu fața către nord Spre stânga mă întorc Să mă aflu-n două părți Neștiutul să-l trec în hărți Noii luptători: vrăjitori! Împărțiți la doi: pândari și visători! Tot ce-i tainic și strain Să-mi tihnească pe deplin Pun scat în patru zări: șolomonari! Să odrăslească-n soi: nemuritori! Am pecetluit în țel Înlănțuind gând cu gând Făr’ de cusur, desăvărșit în fel M-am risipit în vânt Înverșunat țin viu în minte Să isprăvesc prin fapte simple O viață dusă-n tăinicie Ce schimbă omul pe vecie Încredințez ce-am săvârșit Sa fiu golit pân’ la sfârșit Să nu duc nimic cu mine Să las tot ce îmi aparține Că-i eșec sau biruință Orice jind sau năzuință Fie ea întru credință Sau cea mai împlinită ființă Către nord mă cheamă drumul! Cu învoielile încheiate Cu trecutul pe-mpăcate Către nord mă cheamă drumul Căci de lume se-alege fumul Către nord mă cheamă drumul
Submitted by Sexy Gargoyle — Feb 06, 2026
Când pădurea viu răsuflă, Și-n mori de vânturi i se cerne vrerea, De-a stânga parte în smâc se-adună, Și-n dreapta-i se desparte urma. Unde ești Bătrâne, Ce ții în a ta palmă neaplecata lume! Flăcărari schivernisiți în strune, Ce toarnă veșminte dalbe și le țese-n nume. De când vrerea viu insuflă, Și-n mori de vânturi cuget cerne, Cu-a stânga parte înalț poruncă, Iar dreapta descrețește fruntea. Trezește Străbune! Tulnice să sune! Cu har strămoșesc, În om să cunune. Înalță Străbune! Tulnice să sune! Din dar strămoșec, La om să mă trezesc.
Submitted by Corpse Grinder — Nov 09, 2025
Blăstăm rea-voința Ce-l face pe om neom, Blăstăm neputința Ce-nlănțuiește ființa Și mai blăstăm Pe omul ferecat în somn, Prins în cerc de necuprins. Înfrunt chemarea care Stârnește năpustul în om, Înfrunt povelenia surdă Ce răsucește mintea, Șirag pângărit, acum tămăduind! Suflet de om închin, Ridicat la neam curat, Din obârșie întemeiat, Întrupat hialin. Din inimă să-și împartă plinul, Cu mintea să-și oprească timpul, Iar lumea să-i cânte ritmul. Și când liniștea golește Ce de-o viață într-una gonește, Am plecat la despletit sorocul Ca să îmi re-ntâlnesc norocul. Timp de-o clipă Ce-aprinde-n loc ființa, Natura soarbe omul Și-și țese-n tihnă firea. Și când vântul mi-a șoptit, Că vremea mi-a venit, Să mă-ntind la infinit, În duhul nesfârșit. Blăstăm rea-voința Ce-l face pe om neom, Blăstăm neputința Ce-nlănțuiește ființa Și mai blăstăm Pe omul ferecat în somn, Prins în cerc de necuprins. Înfrunt chemarea care Stârnește năpustul în om, Înfrunt povelenia surdă Ce răsucește mintea, Șirag pângărit, acum tămăduind!
Submitted by Corpse Defiler — Apr 26, 2025
No lyrics have been submitted for this track yet.
Întăresc mănunchi cu lumea În nod întărâtat de soartă. Fir' de bice asmuțite În brâu de veghe se încinge. Când calea lumii-mi sorocise Cârma s-apuc în a purcede, Și-n pas măsor, un dor ușor, Ce cuprinde depărtarea Și se-ntinde hăt în zare; Peste punte, cufundată-n neguri, Peste țărmuri neademenite. Pășind alături de însuși duhul, Sunt pândarul ce-și țese singur soarta. Vremea-mi este vrerea firii, De duh ușor și-n suflet gol, Neamestecat în voie. Făr' de nume și făr' de râvnă, Însemnări ce timpul curmă. Făr’ de vise și făr’ de urmă, Mă-ncuvințez în a sorții mână. Înăsprit de însuși duhul, Sunt pândarul ce-și ochește soarta.
Submitted by johnmansley — Nov 09, 2025
No lyrics have been submitted for this track yet.
No lyrics have been submitted for this track yet.
In tacere numele si-l toarce singur Batranul zilelor Varstnic gradinar ce din veci strajeste Datina nepieritorului de neispravit. In somn adanc, de pe unde vii Din vis in vis, incotro de-vii. Purtat de vantul Ce-nnoada Sufletul cu gandul Batran de primul tron Si-a asmutit cuvantul Trezeste-ti firea! Limpezeste-ti simtirea! De cand prima tinere de minte Flacararii au insemnat Pan' la cea din urma aducere aminte Cand cei sapte sori S-or fi-ntrupat Precum randuiala o cere Adus pe vechea oparsie Pe firul sangelui curgand Din mos stramos invatand Intelepteste strabunul insufla Vorba ce prin grai duios rasuna De mintea-n chip drept o aduna Si-n inima infiripa fiorul Ca sufletul sa-si prinda zborul De la prima atingere de fire Cand flacararii au turnat Gandul ultim de aducere-n simtire Ce sapte neamuri au inaltat De cand prima tinere de minte Flacararii au insemnat Cea din urma aducere aminte Cand cei Sapte Sori S-or fi intrupat
Submitted by Sexy Gargoyle — Nov 09, 2025
Când pădurea viu răsuflă, Și-n mori de vânturi i se cerne vrerea, De-a stânga parte în smâc se-adună, Și-n dreapta-i se desparte urma. Unde ești Bătrâne, Ce ții în a ta palmă neaplecata lume! Flăcărari schivernisiți în strune, Ce toarnă veșminte dalbe și le țese-n nume. De când vrerea viu insuflă, Și-n mori de vânturi cuget cerne, Cu-a stânga parte înalț poruncă, Iar dreapta descrețește fruntea. Trezește Străbune! Tulnice să sune! Cu har strămoșesc, În om să cunune. Înalță Străbune! Tulnice să sune! Din dar strămoșec, La om să mă trezesc.
Submitted by Celtic Frost — Nov 09, 2025
Blăstăm rea-voința Ce-l face pe om neom, Blăstăm neputința Ce-nlănțuiește ființa Și mai blăstăm Pe omul ferecat în somn, Prins în cerc de necuprins. Înfrunt chemarea care Stârnește năpustul în om, Înfrunt povelenia surdă Ce răsucește mintea, Șirag pângărit, acum tămăduind! Suflet de om închin, Ridicat la neam curat, Din obârșie întemeiat, Întrupat hialin. Din inimă să-și împartă plinul, Cu mintea să-și oprească timpul, Iar lumea să-i cânte ritmul. Și când liniștea golește Ce de-o viață într-una gonește, Am plecat la despletit sorocul Ca să îmi re-ntâlnesc norocul. Timp de-o clipă Ce-aprinde-n loc ființa, Natura soarbe omul Și-și țese-n tihnă firea. Și când vântul mi-a șoptit, Că vremea mi-a venit, Să mă-ntind la infinit, În duhul nesfârșit. Blăstăm rea-voința Ce-l face pe om neom, Blăstăm neputința Ce-nlănțuiește ființa Și mai blăstăm Pe omul ferecat în somn, Prins în cerc de necuprins. Înfrunt chemarea care Stârnește năpustul în om, Înfrunt povelenia surdă Ce răsucește mintea, Șirag pângărit, acum tămăduind!
Submitted by MetalElf — Apr 26, 2025
No lyrics have been submitted for this track yet.
Întăresc mănunchi cu lumea În nod întărâtat de soartă. Fir' de bice asmuțite În brâu de veghe se încinge. Când calea lumii-mi sorocise Cârma s-apuc în a purcede, Și-n pas măsor, un dor ușor, Ce cuprinde depărtarea Și se-ntinde hăt în zare; Peste punte, cufundată-n neguri, Peste țărmuri neademenite. Pășind alături de însuși duhul, Sunt pândarul ce-și țese singur soarta. Vremea-mi este vrerea firii, De duh ușor și-n suflet gol, Neamestecat în voie. Făr' de nume și făr' de râvnă, Însemnări ce timpul curmă. Făr’ de vise și făr’ de urmă, Mă-ncuvințez în a sorții mână. Înăsprit de însuși duhul, Sunt pândarul ce-și ochește soarta.
Submitted by Celtic Frost — Nov 09, 2025
No lyrics have been submitted for this track yet.
No lyrics have been submitted for this track yet.
In tacere numele si-l toarce singur Batranul zilelor Varstnic gradinar ce din veci strajeste Datina nepieritorului de neispravit. In somn adanc, de pe unde vii Din vis in vis, incotro de-vii. Purtat de vantul Ce-nnoada Sufletul cu gandul Batran de primul tron Si-a asmutit cuvantul Trezeste-ti firea! Limpezeste-ti simtirea! De cand prima tinere de minte Flacararii au insemnat Pan' la cea din urma aducere aminte Cand cei sapte sori S-or fi-ntrupat Precum randuiala o cere Adus pe vechea oparsie Pe firul sangelui curgand Din mos stramos invatand Intelepteste strabunul insufla Vorba ce prin grai duios rasuna De mintea-n chip drept o aduna Si-n inima infiripa fiorul Ca sufletul sa-si prinda zborul De la prima atingere de fire Cand flacararii au turnat Gandul ultim de aducere-n simtire Ce sapte neamuri au inaltat De cand prima tinere de minte Flacararii au insemnat Cea din urma aducere aminte Cand cei Sapte Sori S-or fi intrupat
Submitted by Warbringer — Nov 09, 2025