Bucovina
Album • 2013
Spune tu, vânt înghețat, pe unde ai fost, pe unde-ai umblat Prin codrii goi, pe munți și pe văi, pâraie-nghețate sub sloiuri turbate Dacă-ai vazut pe unde-ai trecut, urme adânci, săpate în stânci Pe creste iernite în ape-oglindite, poteci neumblate să ducă departe. Cum zbori tu ca gândul și-nconjuri pământul, și treci peste mări, pustiuri și zări Nu-mi afli pierit, dorul cernit, cu dorul în gând nu-mi aflu mormânt. Spune tu, vânt înghețat, pe unde ai fost, pe unde-ai umblat Prin codrii goi, pe munți și pe văi, pâraie-nghețate sub sloiuri turbate. Să cați necurmat în lung și în lat, din zori până-n noapte, aici și departe În soare și-n stele, în bune și rele, să nu te-odihnești, să nu zăbovești. Spune tu, vânt înghețat, pe unde ai fost, pe unde-ai umblat De mi-ai găsit dorul cernit, cu el în gand nu-mi aflu mormânt.
Submitted by Immortal — Apr 26, 2025
Cât aș mai sta la umbra ta, codrule măreț, Frunzișul tău m-o legăna, din muntele semeț; Pâraie reci mi-or îngâna, de voi ști să ascult Povești ce-n lume s-or răspândi, din vremuri de demult. Cărări ascunse voi căuta, cu stele călăuză Nimeni, de-i om sau fiară, să nu mă auză; Tainic sălaș eu voi afla, ascuns sub Piatra Doamnei, De lumea asta m-oi depărta, în nemurirea toamnei.
Submitted by Nargaroth — Apr 26, 2025
Sur, semeț, ca o piază tăcută, vechi străjer al țării de sus Cu aripa lină, clonț de oțel, străbate zarea un șoim în văzduh. De sus veghează nemărginirea, orizonturi de om nepătrunse În nori zăbovește furtună sau soare, iar ochii lui văd taine ascunse. Câți ani au trecut și câți s-or mai scurge peste meleaguri de vrăji și de vis Pământul azi verde stropit fuse cu sânge, pătat de-ai noștri buni, pentru patrie au ucis. Șoim în văzduh, frate-naripat, du-mi amintirea departe Să nu mor niciodat' De cei ce m-au cunoscut, în inimi nu m-or uita Șoim voi fi și eu, cu tine voi zbura. Mai rece curge acum toamna, apusurile sunt tot mai lungi și triste În coșuri trâmbe de fum se înalță, prin văi cad copaci sub barde-ascuțite Se simte frigul iernii ce vine când codrul pare mort și-nghețat Un șoim e-n vazduh, sau poate sunt eu, strajă sub nouri, de nouri purtat. Șoim în văzduh, frate-naripat, du-mi amintirea departe Să nu mor niciodat' De cei ce m-au cunoscut, în inimi nu m-or uita Șoim voi fi și eu, cu tine voi zbura.
Când orizontu-i mort și stelele stau s-apună Ecourile pier fără ca nimeni sa le-audă Un stăvilar să pui tristeții-n al tău suflet Pe lungul drum al vieții pășește-ncrezător Spre viitor! Zi după zi, noapte de noapte Curaj, mândrie, să fii ce vrei să fii Noapte de noapte, zi după zi Trupul e slab dar spiritul poate Zi după zi, noapte de noapte. Când dimprejurul tău cei dragi încep să piară Iar amintirea lor te bântuie cu dor, În vis îmbrățișează-i pentru cea din urmă oară În suflet să păstrezi pe veci iubirea lor În viitor! Zi după zi, noapte de noapte Curaj, mândrie, să fii ce vrei să fii Noapte de noapte, zi după zi Trupul e slab dar spiritul poate Zi după zi, noapte de noapte. De mult se-ntâmplă asta și fără vreun sfârșit Din urmă-s generații ce acum tu le crești Povestea ta și drumul lor departe merge-vor Toți știm că trupu-i slab dar spiritul poate Trăi în viitor! Zi după zi, noapte de noapte Curaj, mândrie, să fii ce vrei să fii Noapte de noapte, zi după zi Trupul e slab dar spiritul poate Zi după zi, noapte de noapte. Zi după zi, noapte de noapte.
Submitted by VladTheImpaler666 — Apr 26, 2025
Preste vârfuri luna trece și se-ascunde-n câte-un nor, Mă îmbrățișează rece și fuge cu al meu dor. Pe sub cetine de brad, pe sub codri, pe cărări Luna și-a ei raze albe fac năluci și arătări. Numai una-i cea mai dragă, după care-alerg de zor Când s-o prind s-o strâng în brațe, Luna fuge iar în nori. Ostenit de-atâta fugă, cat hodină pe-un pietroi, Însă luna reapare - licurici în juru-mi roi. Aripe de-ndată-mi pun și cu foc m-arunc spre stele Să prinz luna rece-n zboru-i, să prinz dragostele mele. Preste vârfuri luna trece și se-ascunde-n câte-un nor, Mă îmbrățișează rece și fuge cu al meu dor.
Submitted by Infernal Flame — Apr 26, 2025
Și îngropând amintiri și dor; Și dulce-l amăgește să-i pară mai ușoară Cumplită trecerea anilor. Pe râul vremii e-o luntre din inimi și gând închegată, Ce duhul rău n-o poate zdruncina; În prova-mpietrită și cruntă, tăind prin râul vremii Stă neclintită inima mea. Râu străvechi, râu străbun, Râu al vremii, prieten bun.
Submitted by Nargaroth — Apr 26, 2025
When horizons seem dim and the starlight too cold Echoes don't chime anymore 'cause there's no one left to hear them Fon't let you heart capsize in dismay, don't let your hope fade away Take at look at yourself and realize there's more coming From the future! Day follows day, night follows night Pick up your pride from wherever it may lay Night follows night, day follows day! Your step may falter, but the heart's right Day follows day, night follows night! If those whom you've loved once are now gone or dead And their memory haunts you deep in the night Embrace them one last time in your dream and smile, Then turn your back to the past and walk away Towards the future! Day follows day, night follows night Pick up your pride from wherever it may lay Night follows night, day follows day! Your step may falter, but the heart's right Day follows day, night follows night! Sadly, there is no end to this unfolding story, The journey will last forever after we've been long gone But behind are our sons who've looked towards the future They know steps may falter but the heart's always right Hail to the future! Day follows day, night follows night Pick up your pride from wherever it may lay Night follows night, day follows day! Your step may falter, but the heart's right Day follows day, night follows night!
Submitted by SerpentEve — Apr 26, 2025
← Go back to Bucovina